Inul şi cânepa, comorile uitate ale României – În zona Codrului (şi nu numai), din cele mai vechi timpuri şi până prin anii ‘60, prelucrarea inului şi a cânepii era îndeletnicirea de bază a femeilor, de care se legau numeroase tradiţii. Ţara noastră ocupa, până în urmă cu câţiva ani, un loc fruntaş în lume în ceea ce priveşte suprafeţele cultivate cu cânepă. Astăzi, atât inul, cât şi cânepa au dispărut din Maramureş şi doar bătrânele îşi mai aduc aminte cum se prelucrează acestea.
Asta, în situaţia în care lumea modernă se întoarce tot mai mult către materialele naturale, considerând că îmbrăcămintea şi încălţămintea confecţionate din acestea sunt mult mai sănătoase şi, de ce nu, mai confortabile şi aspectuoase. În acest context, o localnică dinsatul Tămaia (comuna Fărcaşa), Emilia Bura, s-a gândit ca, prin intermediulAsociaţiei Euroarmonia, pe care o conduce, să facă ceva pentru a revitaliza cultivarea inului şi a cânepii la nivel regional. În acest scop, a apelat la ajutorul cineastului Felix Săteanu şi al etnologului Janeta Ciocan, pentru a realiza un film documentar care să prezinte “drumul inului şi al cânepii”, etapele prin care aceste plante trec, de la semănat şi până la obţinerea pânzei. Fotografiile pe care le publicăm în această pagină au fost realizate cu ocazia filmărilor.
Reporter: Cum v-a venit ideea realizării acestui film legat de drumul inului şi al cânepii? Emilia BURA: Acest filmuleţ s-a impus, este o necesitate. Mai ales în zona noastră trebuie să păstrăm această tradiţie undeva, cumva, chiar şi sub forma unui filmuleţ, deocamdată, sperăm că în viitor într-un muzeu al comunei. Dar până reuşim, până se termină proiectele mari de infrastructură în comună, încercăm să nu uităm de partea culturală, şi mai ales tradiţiile, pentru că au loc în zonă foarte multe schimbări care afectează tradiţia satului de demult. Satul arhaic vedem că dispare şi se înlocuieşte cu altceva, dar, din păcate, se pierd totodată şi lucrurile bune, care ar trebui păstrate pentru viitor. Acest filmuleţ se vrea un mesaj pentru păstrarea a ceea ce a fost util în trecut, astfel ca şi copiii noştri să cunoască istoria satului, să ştie cu ce s-au îndeletnicit înaintaşii lor.
R.: Care este acum situaţia inului şi a cânepii în Maramureş? Se mai cultivă undeva? Sau din pricina faptului că cânepa este considerată un drog au fost desfiinţate toate culturile? E.B.: Stigmatul de drog pus cânepii a adus cultivarea acestei plante la dezastru. Din câte ştiu eu, în judeţul Maramureş nu mai avem culturi de cânepă, din păcate nici de in. Deşi cu inul nu a existat aceeaşi problemă ca în cazul cânepii, din păcate nici chiar el nu se mai cultivă. Topitoria aceea mare de in de la Ulmeni nu mai există de mult, nu mai există filaturi, cu toate că ar fi un avantaj foarte mare din punct de vedere economic cultivarea acestor plante. În Europa ştim bine ce valoare are îmbrăcămintea din fibre naturale. Ar trebui ca şi noi să facem ceva pentru revitalizarea acestor culturi.
R: Credeţi că s-ar găsi cumpărători pentru astfel de veşminte, realizate din materiale naturale? E.B.: Da, bineînţeles, odată ce lumea ar cunoaşte ce mult ajută la păstrarea sănătăţii corpului, la prevenirea apariţiei atâtor forme de boli de piele. Lumea şi-ar da seama că suntem prea săraci să cumpărăm poliester şi să purtăm hainele o zi, mai bine să luăm ceva de valoare, mai scump, dar sănătos. În combinaţie cu alte fibre naturale, ca bumbacul, se pot obţine produse de calitate bună şi sănătoase. Cred că aceste culturi vor avea viitor.
R: Ce paşi a făcut până acum Asociaţia Euroarmonia pentru revitalizarea culturilor de in şi cânepă? E.B.: Asociaţia Euroarmonia este o asociaţie de dezvoltare locală, chiar şi regională. Acest filmuleţ îşi propune revitalizarea acestor culturi, nu numai în scop muzeistic, ci vrem să se cunoască şi să nu se uite importanţa acestor fibre care au îmbrăcat omenirea de atâta timp. Nu înţelegem de ce nu ne mai ocupăm de cultivarea lor. Şi acolo, la noi în comună, avem teren foarte mult, zona e cunoscută din toate studiile de specialitate ca foarte bună pentru cultura cânepii, pentru legumicultură, dar din păcate terenul e lăsat în paragină. Ar trebui să ne concentrăm puţin şi asupra lui, este o avuţie de care nu ne folosim.
R.: Am înţeles că dvs chiar aţi început să cultivaţi aceste plante. E.B.: Am cultivat doar pentru a putea filma, nu am semănat pentru producţie. Dar s-ar putea cultiva şi pentru producţie. La noi este o conjunctură mai deosebită, pentru că lumea are locuri de muncă, lucrează la fabrică şi terenul a rămas nefolosit. Dar s-ar putea folosi, printr-o asociere am putea profita de terenul de care dispunem şi chiar să se aducă bani frumoşi datorită subvenţiilor.
R.: Din explicaţiile dvs. mi-am dat seama că de la semănat şi până la a obţine efectiv pânza este foarte mult de lucru cu aceste plante. Probabil că şi acesta este un motiv pentru care nu se mai cultivă. E.B.: Da, dacă vrem să cultivăm la scară mică, doar pentru a bţine la final costume populare, asta s-ar mai putea sub forma sub care s-a cultivat în mod tradiţional. Dar dacă s-ar face nişte proiecte la scară mai mare, într-adevăr trebuie lucrat mecanizat, nu manual, cum s-a lucrat în trecut. Dar într-un colţ muzeistic ar putea rămâne un război funcţional şi pe o suprafaţă mică să cultivăm plante pentru realizarea de costume populare din zonă. La nivelul Consiliului Judeţean, la nivel naţional ar trebui gândite nişte programe, făcută cunoscută importanţa cultivării acestor plante şi revitalizate aceste culturi. Până în 1989, cultura cânepii în ţara noastră a fost pe primul loc în Europa şi pe locul 4 în lume.
R.: Am înţeles că planta care se consideră un drog nu este aceeaşi cu planta cultivată pentru fibrele sale. Deci cultivarea cânepii în vederea obţinerii pânzei nu ar trebui să fie o problemă. E.B.: Cânepa pentru drog este cânepa indiană, Cannabis indica, aceasta fiind într-adevăr este periculoasă, din ea se extrag aceste substanţe halucinogene. Dar cânepa românească, Cannabis sativa, cânepa de fibră, conţine acest drog sub 2%, în Europa fiind permisă cultivarea ei. Se pot obţine seminţe ale acestei plante de la staţiunea de cercetări de la Lovrin. În alte ţări nu se face atâta caz de cultura acestei plante, austriecii, de exemplu, ştiu să facă din sămânţa de cânepă chiar şi bere, e adăugată la brânzeturi, aşa cum este macul, de exemplu. Trebuie să ştim să ne folosim de avantajele pe care ni le oferă natura şi să înlăturăm dezavantajele.
R.: Am înţeles că dacă se fac anumiţi paşi, dacă se respectă o anumită birocraţie se poate cultiva această cânepă în mod legal în România. Pentru cei care ar dori acest lucru, spuneţi-ne cam care ar fi paşii necesari. E.B.: Mai întâi se declară în Registrul agricol din comuna respectivă intenţia de a cultiva cânepă pe suprafaţa pe care o dorim. Pe urmă se obţine o adeverinţă care certifică faptul că am declarat acest lucru în Registrul agricol, act de care avem nevoie la Direcţia Agricolă pentru întocmirea unui dosar. Acolo, la Direcţia Agricolă, se completează o declaraţie, în care vom spune în ce scop dorim să cultivăm cânepa: în scop de producţie sau, cum a fost în cazul nostru, pentru refacerea obiceiurilor legate de prelucrarea ei în vederea filmării. În caz de producţie, am înţeles că este nevoie şi de un contract cu firma care o să preia tulpinele sau/şi sămânţa cânepii. Avem deja la Carei o firmă particulară care face ulei din cânepă şi sper să mai fie undeva în ţară firme unde se prelucrează tulpinile de cânepă. Printre alte formalităţi, bineînţeles că se anunţă şi la Poliţie locul unde vom cultiva planta şi suprafaţa pe care o vom cultiva. Ulterior, se pot obţine şi subvenţii. Deci nu interzice nimeni cultivarea cânepii, dar, într-adevăr, trebuie să fim corecţi.
Asta, în situaţia în care lumea modernă se întoarce tot mai mult către materialele naturale, considerând că îmbrăcămintea şi încălţămintea confecţionate din acestea sunt mult mai sănătoase şi, de ce nu, mai confortabile şi aspectuoase. În acest context, o localnică dinsatul Tămaia (comuna Fărcaşa), Emilia Bura, s-a gândit ca, prin intermediulAsociaţiei Euroarmonia, pe care o conduce, să facă ceva pentru a revitaliza cultivarea inului şi a cânepii la nivel regional. În acest scop, a apelat la ajutorul cineastului Felix Săteanu şi al etnologului Janeta Ciocan, pentru a realiza un film documentar care să prezinte “drumul inului şi al cânepii”, etapele prin care aceste plante trec, de la semănat şi până la obţinerea pânzei. Fotografiile pe care le publicăm în această pagină au fost realizate cu ocazia filmărilor.Reporter: Cum v-a venit ideea realizării acestui film legat de drumul inului şi al cânepii? Emilia BURA: Acest filmuleţ s-a impus, este o necesitate. Mai ales în zona noastră trebuie să păstrăm această tradiţie undeva, cumva, chiar şi sub forma unui filmuleţ, deocamdată, sperăm că în viitor într-un muzeu al comunei. Dar până reuşim, până se termină proiectele mari de infrastructură în comună, încercăm să nu uităm de partea culturală, şi mai ales tradiţiile, pentru că au loc în zonă foarte multe schimbări care afectează tradiţia satului de demult. Satul arhaic vedem că dispare şi se înlocuieşte cu altceva, dar, din păcate, se pierd totodată şi lucrurile bune, care ar trebui păstrate pentru viitor. Acest filmuleţ se vrea un mesaj pentru păstrarea a ceea ce a fost util în trecut, astfel ca şi copiii noştri să cunoască istoria satului, să ştie cu ce s-au îndeletnicit înaintaşii lor.
R.: Care este acum situaţia inului şi a cânepii în Maramureş? Se mai cultivă undeva? Sau din pricina faptului că cânepa este considerată un drog au fost desfiinţate toate culturile? E.B.: Stigmatul de drog pus cânepii a adus cultivarea acestei plante la dezastru. Din câte ştiu eu, în judeţul Maramureş nu mai avem culturi de cânepă, din păcate nici de in. Deşi cu inul nu a existat aceeaşi problemă ca în cazul cânepii, din păcate nici chiar el nu se mai cultivă. Topitoria aceea mare de in de la Ulmeni nu mai există de mult, nu mai există filaturi, cu toate că ar fi un avantaj foarte mare din punct de vedere economic cultivarea acestor plante. În Europa ştim bine ce valoare are îmbrăcămintea din fibre naturale. Ar trebui ca şi noi să facem ceva pentru revitalizarea acestor culturi.
R: Credeţi că s-ar găsi cumpărători pentru astfel de veşminte, realizate din materiale naturale? E.B.: Da, bineînţeles, odată ce lumea ar cunoaşte ce mult ajută la păstrarea sănătăţii corpului, la prevenirea apariţiei atâtor forme de boli de piele. Lumea şi-ar da seama că suntem prea săraci să cumpărăm poliester şi să purtăm hainele o zi, mai bine să luăm ceva de valoare, mai scump, dar sănătos. În combinaţie cu alte fibre naturale, ca bumbacul, se pot obţine produse de calitate bună şi sănătoase. Cred că aceste culturi vor avea viitor.
R: Ce paşi a făcut până acum Asociaţia Euroarmonia pentru revitalizarea culturilor de in şi cânepă? E.B.: Asociaţia Euroarmonia este o asociaţie de dezvoltare locală, chiar şi regională. Acest filmuleţ îşi propune revitalizarea acestor culturi, nu numai în scop muzeistic, ci vrem să se cunoască şi să nu se uite importanţa acestor fibre care au îmbrăcat omenirea de atâta timp. Nu înţelegem de ce nu ne mai ocupăm de cultivarea lor. Şi acolo, la noi în comună, avem teren foarte mult, zona e cunoscută din toate studiile de specialitate ca foarte bună pentru cultura cânepii, pentru legumicultură, dar din păcate terenul e lăsat în paragină. Ar trebui să ne concentrăm puţin şi asupra lui, este o avuţie de care nu ne folosim.
R.: Am înţeles că dvs chiar aţi început să cultivaţi aceste plante. E.B.: Am cultivat doar pentru a putea filma, nu am semănat pentru producţie. Dar s-ar putea cultiva şi pentru producţie. La noi este o conjunctură mai deosebită, pentru că lumea are locuri de muncă, lucrează la fabrică şi terenul a rămas nefolosit. Dar s-ar putea folosi, printr-o asociere am putea profita de terenul de care dispunem şi chiar să se aducă bani frumoşi datorită subvenţiilor.
R.: Din explicaţiile dvs. mi-am dat seama că de la semănat şi până la a obţine efectiv pânza este foarte mult de lucru cu aceste plante. Probabil că şi acesta este un motiv pentru care nu se mai cultivă. E.B.: Da, dacă vrem să cultivăm la scară mică, doar pentru a bţine la final costume populare, asta s-ar mai putea sub forma sub care s-a cultivat în mod tradiţional. Dar dacă s-ar face nişte proiecte la scară mai mare, într-adevăr trebuie lucrat mecanizat, nu manual, cum s-a lucrat în trecut. Dar într-un colţ muzeistic ar putea rămâne un război funcţional şi pe o suprafaţă mică să cultivăm plante pentru realizarea de costume populare din zonă. La nivelul Consiliului Judeţean, la nivel naţional ar trebui gândite nişte programe, făcută cunoscută importanţa cultivării acestor plante şi revitalizate aceste culturi. Până în 1989, cultura cânepii în ţara noastră a fost pe primul loc în Europa şi pe locul 4 în lume.
R.: Am înţeles că planta care se consideră un drog nu este aceeaşi cu planta cultivată pentru fibrele sale. Deci cultivarea cânepii în vederea obţinerii pânzei nu ar trebui să fie o problemă. E.B.: Cânepa pentru drog este cânepa indiană, Cannabis indica, aceasta fiind într-adevăr este periculoasă, din ea se extrag aceste substanţe halucinogene. Dar cânepa românească, Cannabis sativa, cânepa de fibră, conţine acest drog sub 2%, în Europa fiind permisă cultivarea ei. Se pot obţine seminţe ale acestei plante de la staţiunea de cercetări de la Lovrin. În alte ţări nu se face atâta caz de cultura acestei plante, austriecii, de exemplu, ştiu să facă din sămânţa de cânepă chiar şi bere, e adăugată la brânzeturi, aşa cum este macul, de exemplu. Trebuie să ştim să ne folosim de avantajele pe care ni le oferă natura şi să înlăturăm dezavantajele.
R.: Am înţeles că dacă se fac anumiţi paşi, dacă se respectă o anumită birocraţie se poate cultiva această cânepă în mod legal în România. Pentru cei care ar dori acest lucru, spuneţi-ne cam care ar fi paşii necesari. E.B.: Mai întâi se declară în Registrul agricol din comuna respectivă intenţia de a cultiva cânepă pe suprafaţa pe care o dorim. Pe urmă se obţine o adeverinţă care certifică faptul că am declarat acest lucru în Registrul agricol, act de care avem nevoie la Direcţia Agricolă pentru întocmirea unui dosar. Acolo, la Direcţia Agricolă, se completează o declaraţie, în care vom spune în ce scop dorim să cultivăm cânepa: în scop de producţie sau, cum a fost în cazul nostru, pentru refacerea obiceiurilor legate de prelucrarea ei în vederea filmării. În caz de producţie, am înţeles că este nevoie şi de un contract cu firma care o să preia tulpinele sau/şi sămânţa cânepii. Avem deja la Carei o firmă particulară care face ulei din cânepă şi sper să mai fie undeva în ţară firme unde se prelucrează tulpinile de cânepă. Printre alte formalităţi, bineînţeles că se anunţă şi la Poliţie locul unde vom cultiva planta şi suprafaţa pe care o vom cultiva. Ulterior, se pot obţine şi subvenţii. Deci nu interzice nimeni cultivarea cânepii, dar, într-adevăr, trebuie să fim corecţi.
mai multe despre Farcasa pe urmatoarea sursa:
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu